Hipologia este acea o ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia si cu fiziologia calului, cu descrierea si cu clasificarea speciilor si a raselor de cai, precum si cu metodele de întretinere, de ameliorare si de dresare a cailor.
In cele sapte capitole ale acestei lucrari colectivul de autori a incercat sa cuprinda cunostintele acumulate pana astazi in legatura cu evolutia speciilor din genul Equus, prezentand in principal raspandirea, caracteristicile de productie si reproductie precum si perspectivele exploatarii si ameliorarii cabalinelor.
România este a doua ţară crescătoare ca mărime a efectivelor de bubaline (bivoli) din Europa. Rasa românească de bubaline este răspândită în proporţie de 97% în zona de centru şi nord-vest a ţării, cu o pondere în judeţul Sălaj (22%), Cluj (18%), Braşov (12.3%), Maramureş (11.5%).
Bubalinele crescute în ţara noastră se pretează în egală măsură, atât pentru producţia de lapte, cât şi pentru producţia de carne, dar tendinţe de creştere prioritară sunt pentru producţia de lapte.
Importanta sociala a cailor este evidenta. Din cele mai vechi timpuri, calul a jucat un rol imens in viata tuturor popoarelor.
Domesticirea acestuia este considerata una dintre primele mari realizari ale omenirii. Dupa domesticire, cresterea si exploatarea calului devine una dintre indeletnicirile de baza ale omului, asa incat ajunge sa participe intr-o masura din ce in ce mai mare la dezvoltarea social-istorica a tuturor popoarelor.
Rolul economic deosebit al bovinelor si cu precadere al taurinelor pe parcursul timpului, prin insasi existenta si exploatarea lor directional diferentiata isi gaseste expresia in efectul contributiv stimulator asupra dezvoltarii vietii materiale si culturale a omenirii, ca element favorizant de intrepatrundere si largire a unor civilizatii sau uneori ca izvor de tentatie, invidie si neintelegere.
Pe scurt, in prezenta carte, autorii prezinta o documentata si pragmatica tematica privind managementul tehnic: sisteme, tehnologii, metode si procedee de obtinere a unei cantitati de lapte cat mai mare, de calitate superioara si economica.
Prin continutul său, lucrarea de fata se adreseaza tuturor crescatorilor de taurine, fie ei ca au deja o expenta in domeniu fie ca sunt la inceput de drum.
Autoarea: "Cresterea porcilor mi-a oferit de-a lungul vietii momente dintre cele mai placute, emotionante, frustrante si incarcate de adrenalina si sper ca si dvs. veti trai momente similare.
Fie ca aveti cativa porci pe care ii cresteti pentru carne sau ingrijiti cateva exemplare frumoase in scopul conservarii speciei sau pentru concursuri, este util sa aveti la dispozitie un manual bun si serios, bazat pe fapte si experienta practica - cu toate partile bune si rele. Un manual exact ca cel de fata. (...)"
Acest ghid normativ are scopul de a înlesni accesul crescatorilor de porci la legislatia românească in domeniu si chiar la normele cerute de Uniunea Europeana in prezent. Totodata, lucrarea de fata prezinta numeroase informatii practice legate de constructia adaposturilor. In partea finala sunt preyentate si cateva rase de porci: Rasa Marele Alb, Rasa Landrace, Rasa Mangaliţa, Rasa locală Bazna, Rasa Duroc, Rasa Marele Negru.
Ciupercăria poate fi o afacere mai mică sau mai extinsă, în funcţie de ceea ce se doreşte. În prezenta lucrare d-na inginer Ioana Tudor vine cu soluţii atât pen tru marii cultivatori, dar mai ales pentru cultivatorii mici, pentru cei ce vor să cultive ciuperci în sistem clasic-gospodăresc, cu investiţii minime. Diferenţa dintre ciupercăriile clasice şi cele intensive este repzentată de suma fondurilor investite şi care determină amploarea, suprafaţa şi tehnologizarea. O ciupercărie intensivă este o mică uzină de produc ciuperci, cu funcţionare non-stop, cu mecanizare, automatizare şi microclimat controlat pe computer. Ciupercăria nu cunoaşte pauze sau sărbători, se udă sau se recoltează şi de Revelion şi de Paşte, şi în orice duminică. Fluxul de lucru este continuu ca şi în zootehnie sau în alte ramuri cu funcţionare non-stop.
În contextul problematicii foarte complexe și polifactoriale ce caracterizează creşterea bovinelor prezentate în volumul anterior, pe baza cunoaşterii principalelor însuşiri biologice ale populaţiilor existente şi a performanţelor lor de producţie, al posibilităţilor de ameliorare şi de înmulţire ale acestora, ca o succesiune firească, în continuare ne referim la cele mai eficiente soluţii tehnologice de creştere şi exploatare pe direcţii şi destinaţie de producţie, a celei mai importante specii din cadrul subfamiliei Bovinae - taurinele.
În acest sens, am avut în vedere cele mai noi şi mai eficiente tehnologii de creştere a tineretului, care să pună în valoare cât mai eficient nivelul de ameliorare şi al potenţialului lor genetic în succesiunea generaţiilor, iar apoi, aferent acestui concept, în continuare ne referim la cele mai noi şi optimizate tehnologii de exploatare a taurinelor pe cele două principale direcţii de producţie - de lapte şi carne, respectiv la posibiliăţile cele mai favorabile şi mai economice de valorificare ale acestora.
Asadar, cele două volume formează un corolar de interdependenţă a problematicii ce reprezintă preocupările actuale şi viitoare a celor care au aproape de suflet pasiunea pentru creşterea şi exploatarea bovinelor, pentru dezvoltarea şi prosperitatea societăţii în care trăim.
În dorinţa de a veni în sprijinul celor care doresc şi solicită să înfiinţeze o crescătorie de curcani, am hotărât redactarea acestei lucrări, unde să fie expuse, pe înţelesul tuturor, cele mai importante informaţii cu privire la creşterea acestor minunate păsări.
Lucrarea se doreşte a constitui, în primul rând un ghid, un îndreptar în care cei interesaţi să poată găsi date şi informaţii privind creşterea şi exploatarea curcanului (condiţii privind adăpostul, microclimatul, aşternutul, hrana), măsurile ce trebuie aplicate pe parcursul tehnologiei de creştere, precum şi alte informaţii necesare pe care un crescător trebuie să le stăpânească.
În zilele noastre, acvacultura joacă un rol important în aprovizionarea cu peşte pe plan mondial, datorită evoluţiei tehnologiilor de creştere şi de procesare. Estimările date de Food and Agriculture Organization (FAO), arată că 47% din cantitatea de peşte consumată de om, provine din acvacultură.
Având în vedere că populaţia mondială va creşte numeric în următoarele decenii, cererea de peşte va fi tot mai mare. Capturile de peşte sălbatic sunt deja exploatate la maximum, acvacultura trebuind să facă faţă cererilor; dar, pentru ca această ramură să fie durabilă, trebuie să punem bazele unor crescătorii asigurătoare.
Principalele specializări ale pisciculturii sunt: Salmonicultura, Cyprinicultura, Sandrocultura, Vallicultura ş.a.
Cyprinicultura, care formează şi obiectul lucrării de faţă, defineşte activitatea de creştere controlată a speciilor de peşti din familia Cyprinidae şi este una din componentele de bază ale acvaculturii.