Identificarea persoanei dupa metoda portret robot

Ceea ce putem reţine sub titlul unor concluzii ar fi faptul că infracţiunile de lovire sau vătămare corporală se înscriu într-un procentaj din ce în ce mai crescut în evidenţele organelor de urmărire penală.

Aceste infracţiuni se săvârşesc în diferite împrejurări, dar mai ales în spaţii deschise, pentru că oferă posibilitatea infractorului de a-şi asigura scăparea şi scade puterea victimei de a se apăra, neputând cere nici ajutor. Infracţiunile de lovire sau vătămare corporală sunt periculoase, în primul rând pentru că pun în pericol viaţa, şi „în cel mai bun caz” integritatea fizică şi psihică.

În principiu, din punct de vedere criminalistic, scopul cercetării acestui gen de infracţiuni constă în:

- identificarea agresorilor şi a complicilor;

- mijloacele şi metodele folosite;

- mobilul infracţiunii;

- frecvenţa unor asemenea acte din partea făptuitorului;

- legăturile dintre făptuitor şi victima infracţiunii, cu precizarea că, în cazul în care agresorul este soţul victimei faptele sunt mai grave, potrivit modificărilor Codului penal, operate prin Legea nr. 197/2000, etc.

Pentru realizarea acestor sarcini organul judiciar procedează la examinarea locului faptei şi la primele măsuri pentru ascultarea persoanelor care au cunoştinţe în legătura cu infracţiunea.

În literatura de specialitate contemporană se întâlnesc numeroase titluri de studii, articole şi comunicări ştiinţifice consacrate interpretării urmelor de toate categoriile. Multe dintre acestea se referă şi la urmele de sânge.

Astfel, deşi în trecut interpretarea urmelor de sânge a fost neglijată, totuşi, interesul pentru acest domeniu al criminalisticii a crescut simţitor începând din anul 1955, când Dr. Paul Kirk, cunoscut criminalist american, a prezentat mărturia sa bazată pe urmele de sânge, în procesul intentat de statul Ohio lui Samuel Sheppard, prin care a stabilit poziţia relativă a atacatorului faţă de victimă în momentul administrării loviturii.

În mediul casnic, cea mai importantă sursă de producere a accidentelor o reprezintă dispozitivele electrice casnice, reparaţii la aparatele casnice fără a le scoate din priză, manipulări incorecte ale şurubelniţelor, maşini de spălat, aspiratoare incorect izolate.

În baie, deosebit de periculoase sunt prizele portabile şi conexiunile defectuoase, apoi manipularea neglijentă a uscătoarelor de păr, reşourilor, baia fiind cel mai periculos loc din casă, datorită faptului că atmosfera este umedă, apa abundentă şi corpul uman este ud şi dezbrăcat.

Identificarea criminalistică poate fi definită ca un proces de constatare a identităţii unor persoane, obiecte sau fenomene, aflate în legătură cauzală cu fapta ilicită, prin metode ştiinţifice criminalistice, în scopul stabilirii adevărului în procesul judiciar.

Observarea unei persoane în vederea reţinerii şi înregistrării semnalmentelor se face, de regulă, din faţă, adică din plan frontal şi din profil, respectiv din plan lateral. Pentru identificarea cu ajutorul metodei portretului vorbit, după redarea semnalmentelor anatomice şi funcţionale ale persoanelor se descriu îmbrăcămintea şi obiectele aflate asupra lor. In descrierea semnalmentelor după metoda portretului vorbit.

O importanţă deosebită o are folosirea unei terminologii comune precise şi unitare. Prin respectarea acestei cerinţe se asigură posibilitatea evitării unor greşeli sau confuzii care pot să apară în activitatea practică.

Descrierea semnalmentelor se face într-o succesiune logică, care va fi respectată chiar şi în cazul când, datorită unor condiţii obiective, nu se pot observa în întregime toate semnalmentele.

Identificarea unor persoane sau obiecte, privită în sensul ei cel mai larg - proprie tuturor domeniilor ştiinţei - reprezintă elementul definitoriu al investigării criminalistice. Prin rezonanţa sa practică, acest proces deţine un loc bine conturat, de maximă importanţă în ansamblul cercetărilor criminalistice.

Pe bună dreptate se spune despre identificare că reprezintă „problema centrală a investigaţiilor criminalistice”. Raportându-se la necesităţile practice, în literatura de specialitate se învederează că acest gen de activitate este “indisolubil legat de actul de justiţie”.