Expertiza medico-legala in leziunile si moartea prin actiunea armelor albe

ASPECTE METODOLOGICE ALE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE ÎN UZ DE

PRODUCERE A SECHELELOR POSTTRAUMATICE

Potrivit legislaţiei în vigoare, laboratoarele medico-legale efectuează la cererea organelor de drept constatări medico-legale în caz de moarte violentă sau a cărei cauză nu se cunoaşte ori este suspectată.

De asemenea, efectuează constatări medico-legale când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului sau persoanei vătămate, pentru a constata pe corpul acestora existenţa urmelor infracţiunii.

Expertizele, noile expertize, constatarile şi celelalte lucrări medico-legale referitoare la persoane sau cadavre se efectuează de Institutul Medico-legal, laboratoarele sale exterioare, laboratoarele medico-legale judeţene şi cabinetele medico-legale, în cadrul competenţei acestora, la cererea organelor în drept, precum şi la cererea persoanelor interesate.

Cercetarea la faţa locului a armelor de foc se înscrie în cadrul cercetării la faţa locului, având un obiect de cercetare specific ce este constituit din armele de foc şi urmele acestora.

În cazul utilizării armelor, la locul faptei rămân un număr însemnat de urme, rezultate din folosirea acestora iar în unele cazuri chiar şi arma sau bucăţi din aceasta.

Probele materiale ridicate se supun, de regulă, expertizei criminalistice (balistica judiciară); multe dintre problemele care se referă la împrejurările faptei pot fi soluţionate pe baza acestei expertize, iar altele se pot rezolva la locul faptei.

Ceea ce putem reţine sub titlul unor concluzii ar fi faptul că infracţiunile de lovire sau vătămare corporală se înscriu într-un procentaj din ce în ce mai crescut în evidenţele organelor de urmărire penală.

Aceste infracţiuni se săvârşesc în diferite împrejurări, dar mai ales în spaţii deschise, pentru că oferă posibilitatea infractorului de a-şi asigura scăparea şi scade puterea victimei de a se apăra, neputând cere nici ajutor. Infracţiunile de lovire sau vătămare corporală sunt periculoase, în primul rând pentru că pun în pericol viaţa, şi „în cel mai bun caz” integritatea fizică şi psihică.

În principiu, din punct de vedere criminalistic, scopul cercetării acestui gen de infracţiuni constă în:

- identificarea agresorilor şi a complicilor;

- mijloacele şi metodele folosite;

- mobilul infracţiunii;

- frecvenţa unor asemenea acte din partea făptuitorului;

- legăturile dintre făptuitor şi victima infracţiunii, cu precizarea că, în cazul în care agresorul este soţul victimei faptele sunt mai grave, potrivit modificărilor Codului penal, operate prin Legea nr. 197/2000, etc.

Pentru realizarea acestor sarcini organul judiciar procedează la examinarea locului faptei şi la primele măsuri pentru ascultarea persoanelor care au cunoştinţe în legătura cu infracţiunea.

În literatura de specialitate contemporană se întâlnesc numeroase titluri de studii, articole şi comunicări ştiinţifice consacrate interpretării urmelor de toate categoriile. Multe dintre acestea se referă şi la urmele de sânge.

Astfel, deşi în trecut interpretarea urmelor de sânge a fost neglijată, totuşi, interesul pentru acest domeniu al criminalisticii a crescut simţitor începând din anul 1955, când Dr. Paul Kirk, cunoscut criminalist american, a prezentat mărturia sa bazată pe urmele de sânge, în procesul intentat de statul Ohio lui Samuel Sheppard, prin care a stabilit poziţia relativă a atacatorului faţă de victimă în momentul administrării loviturii.

În mediul casnic, cea mai importantă sursă de producere a accidentelor o reprezintă dispozitivele electrice casnice, reparaţii la aparatele casnice fără a le scoate din priză, manipulări incorecte ale şurubelniţelor, maşini de spălat, aspiratoare incorect izolate.

În baie, deosebit de periculoase sunt prizele portabile şi conexiunile defectuoase, apoi manipularea neglijentă a uscătoarelor de păr, reşourilor, baia fiind cel mai periculos loc din casă, datorită faptului că atmosfera este umedă, apa abundentă şi corpul uman este ud şi dezbrăcat.

Necesitatea de a stabili tipul şi sistemul unei arme de foc pe baza unui glonţ tras, a unui tub ars sau a altor urme balistice se impune în cazul comiterii unei infracţiuni la care infractorul a folosit o armă de foc.

Aceasta este cu atât mai important cu cât anumite concluzii referitoare la tipul şi la sistemul armei pot constitui un indiciu deosebit de valoros pentru formarea cercului de bănuiţi.