Particularitati teoretice si practice ale cercetarii si investigarii infractiunii de pruncucidere

Infracţiunile analizate in aceasta lucrare fac parte din categoria infracţiunilor de violenţă.

În consecinta, generic vorbind categoria infracţiunilor de violenţă desemnează ansamblul faptelor penale, considerate într-o perioadă de timp în cadrul unui teritoriu, şi a căror săvârşire implică cel puţin un act legitim de constrângere, o conduită abuzivă, agresivă a participanţilor (autori, instigatori sau complici) care provoacă victimei suferinţe fizice sau psihice, vătămarea ori suprimarea unui drept sau libertăţi inerente persoanei, inspirând teamă, frică sau oroare…

Convenţional, în desfăşurarea cercetării la faţa locului, se face distincţie între două faze: faza numită statică şi faza numită dinamică. Natura activităţilor întreprinse de organele judiciare diferă în funcţie de unul sau altul dintre aceste momente.

Activităţile ce se efectuează în faza statică urmăresc determinarea limitelor teritoriale asupra cărora se va extinde cercetarea şi fixarea aspectului general al locului săvârşirii infracţiunii, a poziţiei urmelor şi mijloacelor materiale de probă, în starea în care au fost găsite.

Faza numită dinamică a cercetării are drept obiect examinarea, cu ajutorul unor mijloace tehnico-ştiinţifice adecvate, a urmelor şi mijloacelor materiale de probă ce constituie o consecinţă a infracţiunii, sau care se află în anumite raporturi cu fapta săvârşită.

Distincţia între fazele statică şi dinamică ale cercetării la faţa locului are un caracter convenţional, în sensul că în practica efectuării acestei activităţi, în raport de o seamă de împrejurări legate de particularităţile faptei săvârşite şi ale locului comiterii faptei, acestea nu se succedă în ordinea în care a fost înfăţişată ci adeseori se împletesc, se întrepătrund.

Ceea ce putem reţine sub titlul unor concluzii ar fi faptul că infracţiunile de lovire sau vătămare corporală se înscriu într-un procentaj din ce în ce mai crescut în evidenţele organelor de urmărire penală.

Aceste infracţiuni se săvârşesc în diferite împrejurări, dar mai ales în spaţii deschise, pentru că oferă posibilitatea infractorului de a-şi asigura scăparea şi scade puterea victimei de a se apăra, neputând cere nici ajutor. Infracţiunile de lovire sau vătămare corporală sunt periculoase, în primul rând pentru că pun în pericol viaţa, şi „în cel mai bun caz” integritatea fizică şi psihică.

În principiu, din punct de vedere criminalistic, scopul cercetării acestui gen de infracţiuni constă în:

- identificarea agresorilor şi a complicilor;

- mijloacele şi metodele folosite;

- mobilul infracţiunii;

- frecvenţa unor asemenea acte din partea făptuitorului;

- legăturile dintre făptuitor şi victima infracţiunii, cu precizarea că, în cazul în care agresorul este soţul victimei faptele sunt mai grave, potrivit modificărilor Codului penal, operate prin Legea nr. 197/2000, etc.

Pentru realizarea acestor sarcini organul judiciar procedează la examinarea locului faptei şi la primele măsuri pentru ascultarea persoanelor care au cunoştinţe în legătura cu infracţiunea.

• Consantin Aionitoaie, Ion-Eugen Sandu Vasile Berchesan, Tudore Butoi, Ilie Marcu, Eugen Palaceanu Constatin Pletea,
• Ion-Eugen Sandu, Emilian Stancu, Tratat de tactica criminalistica, Editura Carpati, Oradea, 1992
• Ion Anghelescu, Folosirea fonogramei si videofonogramei magnetice în procesul penal, în R.R.D. nr. 1, 1970
• Ion Anghelescu, Consideratii asupra locului cercetarii faptei, în „Revista Româna de Drept” nr. 11/1973
• Ion Argeseanu, Criminalistica si medicina legala în slujba justitiei, vol. I,. Editura Lumina Lex, 1996.
• G. Asanache, L. Marcus, Elemente de medicina biocriminalistica, Bucuresti, 1978.
• Vladimir Belis, Tratat de medicina legala, vol. 1, Editura Medicala, Bucuresti, 1995
• Aurel Ciopraga, „Criminalistica. Tratat de tactica”, Editura Gama, Iasi, 1996
• Dana Constantinescu, I. Argesanu, „Noi metode si tehnici utilizate în identificarea criminalistica si medico-legala”,
• Supliment al buletinului inter – probleme de criminalistica si criminologie a Procuraturii R.S.R., nr. 1-2/1989.
• C.R.M. Cuthbert, Science and the Detection of Crime, Hutchinson, London, 1958.
• G. Davies, Forensic Science, American Chemical Society, 1986.
• P. DeForest, H. Lee, R. Gaensslen, Forensic Science: An introduction to Criminalistics, McGraw Hill, New York, 1983.
• Ovidiu Drîmba, Istoria culturii si civilizatiei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984
• C-tin Dumitrescu, Curs de tehnica criminalistica, vol.II, Editat de scoala de ofiteri a Ministerului de Interne, Bucuresti, 1983.
• C-tin Dumitrescu, E. Gacea, Elemente de antropologie judiciara, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti.
• W.M. Else, J.M. Garrow, The Detection of Crime, published at the office of The Police Journal, London, 1934.
• B.J. Fisher, Techniques of Crime Scene Investigation, 5th ed. CRC Press, Boca Raton, Fl, 1992 (current edition, 2000).
• V.J. Gebert, Practical Homicide Investigation: Tactics, Procedures and Forensic Techniques, 3rd ed. CRC Press, Boca Raton, Fl, 1996.
• K.W. Goddard, Crime Scene Investigation, Reston Publishing Company, Reston, VA, 1977.
• Octavian Loghin, Drept penal român. Partea speciala, vol. I, Editura Sansa, Bucuresti, 1994
• Octavian Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român .Partea speciala, Editura Sansa, Bucuresti, 1994
• M. Minovici, Tratat complet de medicina legala, vol. II, Bucuresti, 1930.
• I. Mircea, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998.
• Paunescu – Podeanu, Baze clinice pentru practica medicala, vol. II, Ed. Medicala, Bucuresti, 1983.
• Iulian Poenaru, Pedeapsa cu moartea. „'Pro'' sau '”contra''?, Editura Limina Lex, Bucuresti, 1994
• Octavian Pop, Ion Anghelescu, Lupu Coman, Ion R. Constantin, ircea Constantinescu, Ion Grigorescu, Alexandru
• Hasnas, Vasile Lapadus s.a., Tratat practic de criminalistica, vol. 1, Serviciul editorial, presa si propaganda în rândul populatiei al Ministerului de Interne, Inspectoratul General al Militiei, Institutul de criminalistica, Bucuresti, 1976
• Stefan Popa, Nicolae Stoian, Stefan Neicu, „Fotografia judiciara”, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1992.
• Gh. Scripcaru, M. Terbancea, Patologie medico-legala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1983
• Emilian Stancu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994.
• Emilian Stancu, Criminalistica, vol. I+II, Editia a III-a, Editura Actami, Bucuresti, 1999.
• Emilian Stancu, “Tratat de criminalistica", Editura Universul Juridic, Bucuresti - editiile 2002, 2004, 2006.
• Emilian Stancu, Stiinta investigarii infractorilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993, vol. I.
• Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
• Camil Suciu, Dezvoltarea învatamântului criminalistic în România, Scoala româneasca de criminalistica, Serviciul cultural, presa si editorial, 1975.
• Codul penal si Codul de procedura penala, actualizate pâna în 2007.

În literatura de specialitate contemporană se întâlnesc numeroase titluri de studii, articole şi comunicări ştiinţifice consacrate interpretării urmelor de toate categoriile. Multe dintre acestea se referă şi la urmele de sânge.

Astfel, deşi în trecut interpretarea urmelor de sânge a fost neglijată, totuşi, interesul pentru acest domeniu al criminalisticii a crescut simţitor începând din anul 1955, când Dr. Paul Kirk, cunoscut criminalist american, a prezentat mărturia sa bazată pe urmele de sânge, în procesul intentat de statul Ohio lui Samuel Sheppard, prin care a stabilit poziţia relativă a atacatorului faţă de victimă în momentul administrării loviturii.

Necesitatea de a stabili tipul şi sistemul unei arme de foc pe baza unui glonţ tras, a unui tub ars sau a altor urme balistice se impune în cazul comiterii unei infracţiuni la care infractorul a folosit o armă de foc.

Aceasta este cu atât mai important cu cât anumite concluzii referitoare la tipul şi la sistemul armei pot constitui un indiciu deosebit de valoros pentru formarea cercului de bănuiţi.