Expertiza criminalistica a semnaturilor
Semnătura constituie o varietate a scrisului şi reprezintă un semn de atestare ce indică numele şi prenumele persoanei, certificând o anumită acţiune, activitate, conţinutul unui text etc. Caracterul specific al semnăturii constă în faptul că se execută anumite acte motorii formate şi automatizate, având o anumită individualizare a grafismelor sau traseelor din cuprins.
Fiecare persoană are propriul său fel de a semna, ceea ce face ca aspectul semnăturii, plasamentul ei pe document, caracteristicile ei să prezinte elemente de individualizare.
Dar aceste elemente nu sunt de neschimbat şi ele se deosebesc întotdeauna ca urmare a variaţiei vitezei de execuţie, spaţiului afectat, poziţiei scriptorului şi chiar a importanţei documentului.
Toate aceste aspecte sunt detaliate în cadrul lucrării de faţă astfel încât, documentul poate fi o sursa reală de informatie atat pentru studentii care-si pregatesc lucrarea de licenta, pentru masteranzii care se pregatesc pentru sustinerea lucrarii de disertatie dar si pentru specialiştii în domeniu care-si finalizează studiile prin sustinerea unei lucrari de doctorat.
Totodata lucrarea poate fi de un real ajutor practicienilor in domeniu, in special procurori si organe de cercetare penală, pentru aprofundarea cunoştinţelor in domeniul expertizelor judiciare.
EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A SEMNĂTURILOR
C U P R I N S
CAPITOLUL 1: IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA. SEMNATURILE ÎN EXAMINARILE CRIMINALISTICE
1.1. Consideratii generale privind identificarea criminalistica
1.1.1. Identificarea, metoda criminalistica de cercetare si investigare
1.2.2. Principiile identificarii criminalistice
1.1.3. Etapele identificarii criminalistice
1.1.4. Locul identificarii criminalistice în probatiunea judiciara
1.2. Notiuni generale cu privire la semnatura
1.2.1. Importanta si rolul semnaturii în procesul civil si penal
1.2.2. Semnatura - mijloc de identificare criminalistica
1.2.3. Procesul de formare a semnaturii
1.2.4. Proprietatile semnaturii
1.3. Caracteristicile de identificare ale semnaturii
1.3.1. Caracteristicile generale cu privire la semnatura
1.3.2. Particularitatile morfologice ale componentelor semnaturii
CAPITOLUL 2: PROCEDEELE DE FALSIFICARE A SEMNATURILOR
2.1. Falsificarea semnaturilor prin copiere
2.2. Falsificarea semnaturilor prin imitatie
2.2.1. Falsificarea semnaturilor prin imitatie servila
2.2.2. Falsificarea semnaturilor prin imitatie libera directa
2.2.3. Falsificarea semnaturilor prin imitatie libera dupa exercitii prealabile
2.2.4. Falsificarea semnaturilor prin imitatie libera din memorie
2.3. Falsificarea semnaturilor prin executie clin fantezie
2.4. Falsul prin folosirea unei semnaturi autentice
2.4.1. Falsul prin decupare
2.4.2. Falsul prin folosirea unei semnaturi date în alb
2.4.3. Falsul prin furtul de semnatura
2.4.4. Falsul prin folosirea unui timbru pe care se afla o semnatura
2.4.5. Falsul prin folosirea urmei de presiune a unei semnaturi autentice
2.4.6. Falsul prin colaj
2.5. Autofalsificarea sau deghizarea semnaturii
CAPITOLUL III. IDENTIFICAREA PERSOANEI DUPA SEMNATURA
3.1. Posibilitati de identificare
3.1.1. Consideratii cu caracter general
3.1.2. Posibilitati de identificare a persoanei dupa semnaturile copiate
3.1.3. Posibilitati de identificare a persoanei dupa semnaturile imitate
3.1.4. Identificarea persoanei dupa semnaturile executate din fantezie
3.2. Examinarea documentelor si a semnaturilor supuse expertizei
3.2.1. Verificari preliminare
3.2.2. Examinarea actelor pe care se afla semnaturile în litigiu
3.2.3. Examinarea semnaturilor aflate în litigiu
3.2.4. Examinarea semnaturilor pentru comparatie
3.3. Examinarea comparativa a semnaturilor si posibilele erori ce pot apare în expertiza semnaturilor
3.3.1. Reguli cu caracter general ale examinarii comparative
3.3.2. Concluzia rezultata în urma examinarilor comparative
3.3.3. Erori ce pot apare în procesul examinarii grafice a semnaturilor
3.4. Raportul de expertiza a semnaturilor
3.4.1. Particularitati privind redactarea raportului de expertiza a semnaturilor
3.4.2. Formularea concluziilor în cazul raportului de expertiza a semnaturilor
*** Bibliografie
B I B L I O G R A F I E
Andrei Athanasiu, Tratat de grafologie. Cunoasterea personalitatii prin scris, Editura Humanitas, 1998.
Basarab M., Criminalistica, Universitatea Babes-Bolaly, Cluj, 1969.
Beleiu Gheorghe „Drept civil român ”, Casa de Editura si Presa „Sansa” S.R.L., Bucuresti, 1992;
Berchesan V., Dumitru I. N. „Probele si mijloacele de proba ”, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1994;
Buus Al., Falsul în acte prin copierea semnaturilor, în probleme de medicina legala si criminalistic a, Vol. 9, Bucuresti,
1971.
Nicolae Buzatu, Mijloace si modalitati de depistare a valorilor monetare si fals e, în Criminalistica, revista de informare,
documentare si opinii, nr. 2/1999.
Cârjan Lazar, „Compendiu de criminalistica. Note de curs”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2003.
Cârjan Lazar, „Curs de criminalistica”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2003.
Ciopraga A., Iacobuta I., Criminalistica, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1999.
Colectiv „Tratat practic de criminalistica ”, Vol. II, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1978;
R. Constantin, P. Draghici, M. Ionita, Expertizele – mijloc de proba în procesul penal, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000.
Constantinescu Mircea, Consideratii privind conceptul de identificare în expertiza criminalistica, în “20 de ani de expertiza criminalistica”, Bucuresti, 1978.
Deak Francisc, „Drept civil. Tratat de drept succesoral”, Editura Actami, Bucuresti, 1997;
Dictionar explicativ al limbii român e, Editura Academiei, Bucuresti, 1975.
Dongoroz Vintila, Kahane Siegfried, Antoniu George, Bulai Costica, Iliescu Nicoleta, Stanoiu Rodica Mihaela, Explicatii
teoretice ale codului de procedura penala român, Editura Academiei, Bucuresti, 1975.
Enescu G., Dictionar de logica, Editura Stiintifica si Encilopedica, Bucuresti, 1985.
Fratila A., Gh. Pasescu „Expertiza criminalistica a semnaturii”, Editura National, Bucuresti, 1994;
Fratila A., Constantin R., Expertiza grafica si rationamentul prin analogie, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000.
Fratila A., Scrisul – oglinda personalitatii, Editura Colosseum, Bucuresti, 1995.
Radu Constantin, Expertiza grafica si grafologica – paralelism (aspecte comune si deosebiri), în Revista Criminalistica nr. 2/2002.
I. Hurdubaie, Bancnotele, între hârtie si polimer – o experienta australiana, R.C nr. 3/2001.
Keldin V. I., Identificarea si rolul ei în stabilirea adevarului în cauzele penale, Editura Universitatii din Moscova.
Géza Katonma, Cercetarea de identificare a urmelor în procedura penala, Budapesta, 1965.
A. Ionas, Detectia electronica si identificarea documentelor, RC nr. 3/2000.
Ionescu Lucian „Expertiza criminalistica a scrisului ”, Editura Junimea, Iasi, 1973;
Ionescu L. si Sandu D. „Identificarea criminalistica ”, Editura Stiintifica, 1990.
Ionescu L. „Criminalistica. Ore de curs la Facultatea de drept „Dimitrie Cantemir ”, Dimitrie Cantemir, 1998;
Ionescu L., Despre identificarea autorului semnaturilor false, în Probleme de medicina judiciara si criminalistica, Vol. IV,
Editura medicala, Bucuresti, 1965.
Mic dictionar filozofic, Editura Politica, Bucuresti, 1969.
Mircea I., Criminalistica, Editura Fundatia “Chemarea”, Iasi, 1992.
Mircea I. „Criminalistica ”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999;
Mocsy L., Imitarea scrisului altei persoane, cu aplicarea metodei falsului tehnic, în cazul textelor de amploare mare, în
Probleme de medicina leagla si criminalistica, Bucuresti, 1969.
Noica C., O remarcabila conceptie filozofica – legea identitatii concrete, Revista de filozofie nr. 2/1982.
Pasescu Gheorghe, Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei, Editura National, Bucuresti, 2000.
Stahl H. „Grafologia si expertiza în scrieri. Anonimul si falsul”, Bucuresti, 1926;
Stefanescu P., În slujba vietii si a adevarului, Vol. II, Editura Medicala, Bucuresti, 1984.
Stahl H. „False, fraude si raze ultra-violete”, Bucuresti, 1933;
Stahl H. „Despre autografe”, Bucuresti, 1936;
Stahl H., „Expertiza grafica”, Bucuresti, 1940;
Gh. Stoiculescu, Examaninarea criminalistica a scrisului de mâna la gemeni, RC nr. 5/1999.
Suciu C. „Criminalistica” Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1963;
Suciu C. „Criminalistica” Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972;
Stancu, Emilian, Tratat de criminalistica, Editura Actami, Bucuresti, 2001.
Stancu E. „Criminalistica” Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, R.A. 1994;
Stancu E. „Criminalistica” Editura Actami, Bucuresti, 1997;
Sandu D. „Falsul în acte ”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977;
Stefanescu P. „În slujba vietii si a adevarului ”, Editura Teora, Bucuresti, 1998;
Vaduva N, Vaduva L. „Expertizele, constatarile tehnicostiintifice si medico-legale. Mijloace de proba în procesul
penal ”, Editura Terathopius, Craiova, 1997;
Volonciu Nicolae, Tratat de drept procesual penal. Partea generala, Editura Paideia, Bucuresti, 1999.
Codul penal si de procedura penala;
Codul civil si de procedura penala.
Titlul lucrarii: | Expertiza criminalistica a semnaturilor |
---|---|
Domenii de interes: | Criminalistica; Grafoscopie; Identificarea scrisului; Grafologie |
Numar de pagini aproximativ: | 110 |
Data redactării: | 2003 |
Format: | A4 |
Documentul este redactat cu Diacritice: | Da |
Documentul poate fi Editat / Modificat: | Da |
Documentul contine Note de Subsol: | Da |
Documentul contine Bibliografie: | Da |