Drept penal. Partea speciala. Noul Cod penal | Carte de: Udroiu Mihail

Față de ediția precedentă, în lucrarea de față sunt analizate decizii pronunțate recent de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia evaziunii fiscale, decizii în care au fost analizate, spre exemplu, situația operațiunilor fictive, situația nedeclarării veniturilor, precum și situația cesionării părților sociale în scopul sustragerii de la urmărirea penală.

În această ediție, persoanele implicate în procesul de combatere a evaziunii fiscale, respectiv polițiști, procurori, judecători sau avocați, vor găsi o opinie motivată cu privire la multe probleme întâlnite în practica judiciară, astfel încât, cu siguranță, aceasta va constitui un bun „partener” în rezolvarea cazurilor practice.

Un element de noutate faţă de ediţiile precedente, îl reprezintă faptul că, în prezenta lucrare, referirile la Noul Cod penal au avut în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 187/20121 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Nu s-a urmărit o abordare sistematică a dispoziţiilor din Noul Cod şi, de aceea, lucrarea nu conţine diviziuni distincte care să trateze acest subiect.

Ca şi în ediţiile ce au precedat această lucrare, referirile la noile reglementări au fost inserate în analiza dispoziţiilor din actualul Cod, de regulă la finalul examinării unei infracţiuni, secţiuni sau capitol şi, în această logică, am preferat o simplă evidenţiere grafică a acestor referiri.

În abordarea noilor reglementări autorul s-a limitat la explicaţii strict necesare, punând accentul, în mod special, pe caracterul inevitabil al unor modificări.

În contextul în care intrarea în vigoare a Noului Cod este deja prevăzută prin legea de punere în aplicare, fiind stabilită data de 1 februarie 2014, se poate pune problema utilităţii publicării unei noi lucrări bazată pe actualul Cod penal, lucrare ce conţine doar explicaţii succinte în privinţa noii reglementări.

EXTRAS:

(...)

PARTEA GENERALĂ

Titlul I. Legea penală şi limitele ei de aplicare

Capitolul I. Principii generale

Art. 1. Legalitatea incriminării. (1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.

(2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.

C. pen. 1969:

- Art. 2. Legalitatea incriminării. Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.

- Art. 11. Neretroactivitatea legii penale. Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

Observaţii

În NCP legalitatea incriminării a fost consfinţită într-un text separat de legalitatea pedepsei, fiind reluată structura art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare Convenţia sau Convenţia europeană).

În cazul infracţiunilor continue sau continuate incriminate pentru prima oară de către legea nouă (spre exemplu, infracţiunea de violare a vieţii private, prevăzută de art. 226 NCP) a căror executare a început sub imperiul C. pen. 1969 şi s-a epuizat sub legea nouă, instanţa va avea în vedere numai actele săvârşite după intrarea în vigoare a NCP. Atunci când fapta acuzatului este prevăzută ca infracţiune atât sub imperiul legii vechi, cât şi sub imperiul NCP, instanţele pot aplica întregii activităţi infracţionale epuizate sub legea nouă dispoziţiile NCP, chiar dacă acesta din urmă prevede limite de pedeapsă mai ridicate [o situaţie de fapt similară cu cea analizată de către Curtea Europeană în cauza Rohlenac. Republicii Cehe se regăseşte şi în NCP, respectiv atunci când inculpatul săvârşeşte în formă continuată infracţiunea de lovire sau alte violenţe împotriva concubinei sale, faptă care constituie infracţiunea de violenţă în familie prevăzută de art. 199 alin. (1) NCP, întrucât concubinul, potrivit art. 177 lit. c) NCP, este asimilat membrului de familie].

(...)

EXTRAS:

(...)

Capitolul II.

Aplicarea legii penale

Secţiunea 1. Aplicarea legii penale în timp

Art. 3. Activitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.

EXPLICAŢII

Legea penală intră în vigoare la o dată determinată, dată de la care devine obligatorie pentru toţi destinatarii ei, este „o lege activă” (Explicaţii…). Conform art. 78 din Constituţie, legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în interiorul ei, în această ultimă ipoteză regăsindu- se şi noul Cod penal. Excepţie fac ordonanţele de urgenţă, care pot cuprinde şi infracţiuni, şi care intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, cu condiţia să fi fost depuse la Parlament pentru a fi puse în dezbatere în procedură de urgenţă – la camera competentă să fie sesizată.

Spre deosebire de codul din 1969, noul Cod penal plasează regulile de aplicare în timp a legii penale mai înainte de cele care privesc aplicarea ei în spaţiu. Prin conţinut, art. 3 asigură o cursivitate a reglementării, faţă de principiile din articolele anterioare care conţin raportări la o axă temporală pe care se situează data săvârşirii faptei şi data aplicării sancţiunii.

(...)

Intrarea în vigoare a Noului Cod penal (NCP) atrage după sine restructurarea nu numai a teoriei infracţiunii, dar şi unor instituţii de bază ale dreptului penal, Partea generală. Această carte, elaborată de unul dintre membrii comisiei de elaborare a proiectului NCP, conţine un comentariu aprofundat şi clar al noilor instituţii de drept penal Partea generală în scopul înţelegerii intenţiei legiuitorului, dar şi a modului în care se vor aplica în parctică noile dispoziţii penale.

Sunt subliniate diferenţele dintre vechiul şi noul Cod penal prezentare detaliată a modului în care se va determina în practică legea penală mai favorabilă prin raportare la fiecare instituţie în parte soluţii jurisprudenţiale ale instanţei supreme şi ale altor instanţe naţionale, care îşi păstrează valabilitatea din perspectiva raţionamentului juridic şi după intrarea în vigoare a NCP jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele contra României, în scopul relevării modului în care normele NCP trebuie interpretate din perspectiva instanţei de la Strasbourg.