Costin Horia Rogoveanu: Solutionarea diferendelor in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului

Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I De la Acordul General pentru Tarife şi Comerţ la Organizaţia Mondială a Comerţului

1.1. Liberalizarea comerţului internaţional

1.1.1. Evoluţii ale comerţului internaţional până la instituirea GATT

1.1.2. Utilitatea liberalizării sistemice a comerţului internaţional

1.1.3. Principiile GATT/OMC

1.2. Evoluţia GATT şi crearea OMC

1.2.1. Scurt istoric al GATT

1.2.2. Runda Uruguay

1.2.3. România la GATT şi OMC

1.3. OMC – funcţionare, evoluţie

1.3.1. Funcţii, mecanism decizional, membri

1.3.2. Structura organizaţiei

1.3.3. Evoluţii ca urmare a conferinţelor OMC

1.4. Acordurile OMC

1.4.1. Aspecte generale

1.4.2. GATT 1994

1.4.3. Acordurile multilaterale ale OMC

CAPITOLUL II Diferendele comerciale internaţionale şi reglementarea lor în cadrul OMC

2.1. Noţiunea şi teoria generală a diferendelor în dreptul internaţional public

2.2. Soluţionarea diferendelor comerciale şi mecanismul OMC

2.2.1. Evoluţia la nivelul OMC

2.2.2. Mecanisme internaţionale de reglementare a diferendelor comerciale

2.3. Elemente fundamentale ale sistemului jurisdicţional OMC

2.3.1. Caracterele reglementării diferendelor în cadrul OMC

2.3.2. Organele însărcinate cu reglementarea diferendelor

2.3.3. Condiţiile recurgerii la reglementarea diferendelor

2.3.4. Caracterul obligatoriu al jurisdicţiei OMC

2.3.5. Măsurile susceptibile a face obiectul unei acţiuni

2.3.6. Forţa obligatorie a deciziilor

2.3.7. Acordurile vizate 

2.3.8. Interpretarea

2.4. Rolul actorilor nonstatali

2.4.1. Participarea la sistemul de soluţionare a diferendelor la OMC

2.4.2. Debutul unui diferend şi influenţa actorilor nestatali, potrivit reglementărilor relevante ale UE. Trade Barriers Regulation

2.4.3. Aspecte privind influenţa actorilor nestatali, potrivit reglementărilor naţionale în SUA

2.4.4. Public choice, lobbying

2.4.5. „Parteneriatele public-privat”

CAPITOLUL III Procedura de soluţionare a diferendelor în cadrul OMC

3.1. Soluţionarea diferendelor la OMC prin mijloace diplomatice clasice

3.2. Faza consultărilor

3.3. Faza contencioasă – mecanisme implicate

3.3.1. Grupurile speciale

3.3.2. Organul de Apel

3.4. Executarea rapoartelor grupurilor speciale sau ale Organului de Apel

3.4.1. Consideraţii generale. Recomandările şi sugestiile Organului de Reglementare a Diferendelor

3.4.2. Condiţia promptitudinii conformării cu obligaţiile

3.4.3. Diferende privind corecta aplicare

3.4.4. Evoluţia şi caracteristicile sistemului reparării prejudiciilor şi al sancţiunilor. Compensarea

3.4.5. Suspendarea concesiilor – reguli generale

3.4.6. Suspendarea concesiilor – procedura arbitrală

3.5. Propuneri de modificare a sistemului de reglementare a diferendelor

3.5.1. Etapa iniţială

3.5.2. Etapa Doha

3.5.3. Etapa post-Doha

CAPITOLUL IV Contribuţii jurisprudenţiale la dezvoltarea sistemului OMC de reglementare a diferendelor

4.1. Principiile fundamentale aplicabile comerţului internaţional cu bunuri

4.1.1. Principiul naţiunii celei mai favorizate

4.1.2. Tratamentul naţional

4.2. Contribuţii jurisprudenţiale privind aspecte individuale ale comerţului cu bunuri

4.2.1. Diferende în materia dumpingului

4.2.2. Subvenţii şi măsuri compensatorii

4.2.3. Măsurile de salvgardare

4.3. Jurisprudenţa în alte cauze decât cele privind comerţul propriu-zis cu bunuri

4.3.1. Comerţul cu servicii

4.3.2. Proprietatea intelectuală

4.3.3. Jurisprudenţa în cauze bazate pe acorduri speciale – măsurile fitosanitare

CAPITOLUL V Uniunea Europeană în procesul OMC de reglementare a diferendelor

5.1. Statutul UE la OMC

5.2. Domenii în care UE este parte la diferendele comerciale internaţionale

5. 3. Cauze semnificative la care CE/UE a fost parte

5.3.1. Cauza EC-Selected Customs Matters

5.3.2. Principiul precauţiei

5.3.3. Cazul Bananas

5.4. Executarea de către UE a deciziilor OMC de soluţionare a diferendelor

5.5. Influenţa OMC asupra practicii Curţii de Justiţie a UE

5.5.1. Aspecte generale

5.5.2. Influenţa OMC asupra practicii CJUE. Problema efectului direct

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE